MARAMURES
Situat in nord-vestul Romaniei, Maramures este patria traditiilor seculare care fac inca parte din viata de zi cu zi. Locuitorii acestei zone
au pastrat intr-o masura uimitoare cultura rurala si mestesugurile stramosilor daci.
Satele maramuresene se disting prin bisericile de lemn unice cu turle inalte si acoperisuri sindriluite. Padurile inca reprezinta mai mult de 80% din suprafata Maramuresului. Este de inteles de ce lemnul a fost mult timp si continue sa fie mediul principal de exprimare pentru mestesugarii din regiune. Sculpturi in lemn elaborate impodobesc jgheaburi, intrari si ferestre de case. Lucrul manual este de asemenea prezent in covoare tesute manual si broderii complicate care impodobesc portul popular purtat in continuare de localnici. Timp de sute de ani viata sociala a Maramuresului graviteaza in jurului bisericii din sat. Bisericile de lemn din Surdesti, Plopis, Rogoz, Ieud, Poeinile Izei, Barsana, Budesti si Desesti au fost recunoscute de UNESCO ca unele dintre cele mai importante site-uri din patrimoniul mondial. Unice prin forma si ornamente, au fost adesea descrise ca reprezentand stilul gotic al Maramuresului. Materia prima folosita la construirea lor a fost lemnul de stejar care a supravietuit intemperiilor pana in zilele noastre. Pereţii interiori ai bisericilor au fost pictati de artişti locali, de cele mai multe ori cu scene biblice.
Portile sculptate in lemn dovedesc poate cel mai bine maiestria localnicilor. Prijinite pe 4 coloane, acestea figureaza motive ornamentale traditionale cum ar fi soarele si franghia rasucita, ambele simboluri ale vietii si contunuitatii. Unele dintre cele mai frumoase porti pot fi admirate in sate ca Vadu Izei, Desesti, Giulesti, Budesti, Sarbi, Bârsana şi Onceşti.
Filozofia de viata a locuitorilor din Maramures este probabil, nicăieri mai evidentă decât la Sapanta.
Strămoşii considerau moartea ca un inceput iar acest lucru se reflectă în sculturile unice din Cimitirul Vesel al orasului. Crucile albastre de lemn sculptat infatiseaza scene pline de umor si versete care incearca sa imortalizeze element esenţiale - atât de bune cat şi imperfecţiuni - ale persoanei decedate. Chiar şi fără a beneficia de traducere, vizitatorii pot aprecia mana sculptorului Stan Ion Patras, care a început sculptura acestor epitafuri în 1935. Sapanta este la 20 minute de mers cu maşina de la Sighetu Marmatiei, un centru turistic şi cultural important din regiune. Muzeul satului in aer liber din Sighetu Marmatiei are zeci de case şi a clădirilor rurale aduse din toate zonele maramuresene si reasamblate. Alte atractii includ Casa memoriala Elie Wiesel şi Muzeul "Memorialul Durerii" gazduit de fosta închisoare comunista din centrul orasului.
Maramuresul este dominat de peisaje montane si vai. Parcului Naţional Munţii Rodnei, o rezervaţie naturală cu o bogata diversitate a florei
şi a faunei, i-a fost acordat statutul de biosfera de către UNESCO.
Pentru o experienta unica, faceti o colatorie cu mocanita - tren cu locomotiva cu aburi cu ecartament îngust. Pornind din micul oraş Viseu
de Sus, mocanita ne duce de-a lungul unui drum pitoresc pentru aproximativ 40 de Km in susul muntelui. În timpul opririlor puteţi viziona
lucrătorii inacarcand lemn de foc şi apa de la izvoarele de munte in locomotiva. Pe drumul de intoarcere, locomotiva suiera semnalizand
orpirea trenului pentru a permite coborarea sau urcarea pasagerilor sau, cateodata, pentru a culege ciuperci proaspete de munte.
Gastronomie
Este un obicei in Maramures de a-i primi pe oaspeţi cu pâine de casă şi un pahar mic de horinca - o tradiţionala bautura dublu-rafinata din
prune si alte fructe. Alte specialitati locale includ carnati afumati, sunca si branza de oaie proaspeta. O foarte gustoasa mancare locala
este Balmosul, copt la cuptor şi amestecata cu lapte sau cu brânză de oaie fermentata, în special de vase de lemn sau de lut şi servit
alături de mamaliga calda.
De Paşte, coşuri acoperite cu prosoape impodobite cu flori care conţin ouă vopsite în roşu, Pasca în formă de pâine impletita, plăcinte, şi
miel fiert înăbuşit - sunt aduse la bisericile locale pentru a fi binecuvântate înainte de tradiţionalul prânz.
În noaptea de Crăciun şi de Anul Nou, toţi membrii familiei trebuie să mănânce o felie de gelatină de porc (numite piftie în limba română).